“Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, mamaie…” iulie 24, 2007
Ehe!… Batranete haine grele. Munca e bratara de aur. Unde nu-i cap vai de picioare. Si alte asemenea zicale pline de intelepciune.
Mi-aduc aminte ca acum 5 ani plecam la mare in vama veche pentru prima oara. Ce vremuri, maica, eram tanara si fara nici o apasare (de parca acum as avea vreuna…. nici una, domne, nici una!). Si cum eram eu asa tanara si fara apasari, imi propusesem sa merg intr-un “concediu” relaxant. In imaginatia mea vama era un loc linistit, plin de poeti si scriitori care stau la un vin si discuta chestii inteligente. ( NB! Socoteala de acasa)
Asaaaa….Si am ajuns in vama si am facut plaja, si am dormit un pic si am mai facut plaja un pic si seara am zis ca iesim sa ne promenam. Si cum ne promenam noi asa, iaca ne iese in cale un bar. Ca sa vezi! Intram si noi, doar asa, sa vedem si noi ce-i acolo, daca pierdem vreo discutie despre importanta chibritului in viziunea lui Kant? Nu stiu cum se face ca din ora 22:00 cat era ceasul cand am intrat, odata s-a facut 09:00.
(NB! Cum nu s-a potrivit cu cea din targ) Si, dintr-un concediu linistitor, cu mare si soare, a devenit un concediu turmentat, cu vodka si santal de portocale rosii, destrabalare totala, “doresc petrecere!”, casanova, ras pana la lacrimi, dat in spectacol, urlat, cantat, mancat pateu, etc, etc, etc.
Anul acesta, socoteala a sunat in felul urmator: am scapat de acasa, sunt singura, imi fac de cap! Ce am ajuns sa fac? Sa dorm in prima seara, ca muream de frig si somn si durere de cap, sa beau un sfert de sticla de vin la bibi, impreuna cu rusi si sa decidem ca ne e prea somn sa o terminam si ca ar trebui sa ne retragem, in a doua seara.
Adevarul este ca vama s-a cam umplut. E plina de baruri, nu mai vezi marea, se construiesc in prostie hoteluri ( literalmente in prostie - ex. hotelul de la mare care nu are geamuri inspre mare ci intr-o curte interioara, ca doar nu ai venit la mare sa vezi marea, ce naiba!?… beat that!).
Noaptea a devenit agitata, muzica te izbeste din toate partile. (Si eu care aveam o teorie in primul an, cum ca expiratul si b52 si-au impartit asa de bine teritoriul incat nu li se intercaleaza muzica. Ei bine acum e haos total.) Masini peste masini cu oameni care daca ar putea si-ar parca masina in camera si ar merge cu ea pana la malul marii si daca s-ar enerva putin ar intra si cu ea in apa, doamne fereste sa nu-si rupa tocurile papusea din dreapta. (Da, da, prin praf si pietre, unele domnisoare poarta slapi cu tocuri, pantofi cu tocuri, adidasi cu tocuri….).
Si au pus salvamari si geamanduri…
Noroc cu cainele sinucigas care se pune in mijlocul drumului si nu se da dus, chiar daca nenea cu tuaregul il claxoneaza. Fireaialdraculuidecaine! Si il ocoleste nervos, mai mai sa dea peste standul de cercei. “Auzi, fata, muta-ti si tu standul ala!” “Da, da, sigur ca da, nici o problema, nenea cu tuareg…mai stai un pic, imediat!”. Little did he know ca eu nu-mi doresc o
masina mare ci o broscuta mica cu care sa ma strecor! Na, sic! Nu ma impresionezi deloc!
Toate trece.
